Tu pe cine Îl slujeşti?
Îl slujeşti pe Domnul Sfânt?
Lui mereu te dăruieşti
Şi în faptă, şi-n cuvânt?

Cine-ţi e stăpânul tău?
Cui te zbaţi să-i fi pe plac?
Celui ce domneşte-n rău?
Sau acelui ce în veac,

Este sfânt, de trei ori sfânt,
Împărat în univers,
Domn şi rege pe Pământ
Ce-ngrijeşte bunul mers,

Al oricărui lucru sfânt.
Oh, prietene iubit,
De ai şti că tot e vânt!
Tot ce-n lume e dorit,

Bogăţii, comori de-aici
Şi averi, sunt de prisos...
Fiindcă nu trăieşti în veci.
Doar un timp, aicea jos,

Şi-ai să pleci curând spre cer
De-ai slujit pe Cel ce-i drept,
Sau spre iad, spre trist mister,
Dac-ai fost neînțelept,

Şi-ai fost fiu al celui rău,
Al tatălui minciunii,
Şi-ai trăit pe placul său
În valea urâciunii...

Dar acum, cât timp trăieşti,
Mai ai o şansă bună,
Încetând să rătăceşti
În lumea cea nebună,

Vino la Isus acum,
Adu-I povara toată.
Îţi va fi prieten bun,
Şi singur, niciodată,

Nu ai să mai fi de-acum,
Căci El e-atotputernic.
Şi-n final la-l vieţii drum,
Vei merge-n raiul veşnic.